Mi-e teamă că dacă întind mâna să mi te apropii vei dispărea. Mi-e teamă că dacă mănânc această felie zemoasă de portocală, oricât de gustoasă ar fi ea, mă va durea stomacul. Mi-e teamă de criminalul sângeros din filmul de miercuri seară. Mi-e teamă că dacă nu mă ţin bine de balustradă voi cădea. Mi-e teamă că nu am să termin articolul la timp. Şi atunci nici măcar nu mă mai apuc să-l scriu. Mi-e teamă de maşini, de vântul ce se dezlănţuie cu putere, de oameni.

Ce este frica? Cine poate spune cu exactitatea ce înseamnă să fii curajos? Cine poate defini vitejia? Doar cei care le-au trăit pe toate complet.

Eu tind să cred că un om curajos este cel care îşi acceptă temerile şi apoi luptă contra lor. Acesta este un om puternic, care poate ajunge departe. Este acel prieten căruia, deşi îi este teamă că te poate pierde, îţi spune totuşi ce crede cu adevărat despre tine. Este cel care îmbrăţişează ziua de mâine cu zâmbetul pe buze, chiar dacă sufletul îi stă ascuns într-un colţ de teama a ceea ce l-ar putea lovi din faţă. Nu vă pare niciodată rău de lucrurile pe care le pierdeţi în viaţă din cauza fricii?

Aş vrea să fac atâtea, dar… dacă… Mi-ar plăcea atât de mult să… privesc cerul din mijlocul mării. Dar dacă mă acoperă apa? Dacă cenuşiul verde al mării se supără brusc şi spune valurilor să mă alunge? Dacă se rupe cerul brusc în două? Unde să mă ascund? Aş vrea să văd muntele de sus în jos. Să stau în vârf şi să zâmbesc poalelor sale. Dar… dacă… spiritele muntelui sunt mai jucăuşe decât mă aştept eu şi-mi fac vânt de sus? Aşa, într-o doară! Dacă bolovanul de sub pasul meu se spulberă în vânt? Şi dacă… Şi dacă… căprioara pe care vreau să o privesc în ochi mă ia pe sus, în coarne? Şi dacă… va râde de mine când îi zâmbesc?

Ne-ar plăcea poate de multe ori să putem vorbi celor de lângă noi liber, fără reţineri, fără spaimă. Dar dacă… se vor supăra pe noi? Dacă ne vor respinge, dacă nu vor fi de acord cu noi?

Vouă de ce vă este teamă? Haideţi! Spuneţi temerilor pe nume! Trebuie să le recunoaştem înainte de a putea lupta cu ele. Înainte de a le da la o parte. Înainte de a merge mai departe.

Fiecare sentiment merită cunoscut în de-aproape. Cum ai să ştii ce înseamnă dragostea dacă nu o laşi să te inunde, să o simţi cu toţi porii? Cum vei ştii ce aspecte poate lua gelozia dacă nu o laşi să te bântuie o după-amiază întreagă? Cum vei deosebi frica puternică de o uşoară spaimă trecătoare dacă eviţi întotdeauna să stingi lumina şi să păşeşti prin întuneric. Încearcă să priveşti în ochi monstrul de sub pat şi vei vedea cât de mic este de fapt. Este fragil şi poate la fel de speriat ca şi tine. Cu un simplu bobârnac îl poţi face să dispară pentru totdeauna.

Cel care nu se teme de nimic, nu are de fapt nimic de pierdut. Nici măcar pe sine însuşi. Teama este un sentiment ca oricare altul. Lipsa fricii te poate face un om incomplet în plan afectiv. Lasă-te în voia sentimentelor, dar nu le considera mai de preţ decât pe tine însuţi. Cunoaşte frica şi apoi arată-i cine-i stăpânul dând-o la o parte.