Ştiu că în această perioadă a anului eşti foarte aglomerat de scrisorile primite din toate colţurile lumii. Ştiu că eşti bătrân şi obosit, dar mai ştiu şi că sărbătorile de iarnă şi turta dulce îţi dau, an de an, mai multă energie decât are un copilaş lăsat să scotocească printre cadouri. Aşa că nu găsesc niciun motiv pentru care nu ai citi cu atenţie şi scrisoarea mea. În plus, promit să fiu scurtă în ceea ce am de spus, ca să nu-ţi obosească ochii prea tare.

În primul rând aş vrea să-ţi mulţumesc pentru că, deşi an de an ţi-am cerut poate lucruri care mai de care mai trăznite, tu mi-ai ascultat mereu doleanţele şi mi-ai adus ce am vrut. Mulţumesc pentru păpuşile primite în copilărie, pentru gesturile frumoase făcute de persoane la care nu mă aşteptam, pentru ninsorile extraordinare, pentru priveliştea pe care am admirat-o anul trecut şi pe care nu o voi uita niciodată şi, mai ales, pentru toate speranţele înstelate pe care le aşezi sub brad la Crăciun.

Nu ştiu dacă am văzut poate prea multe filme de science fiction, dar, anul acesta, aş vrea să te rog Moşule, dacă poţi, să îmi aduci o putere specială. Aş vrea ca îmbrăţişarea mea să vindece suflete şi să încălzească priviri. Aş vrea ca zâmbetul meu să dizolve sarcasmul. Prezenţa mea să aducă linişte, iar glasul meu să emane numai bucurie. Aş vrea să-i pot iubi pe toţi mai mult şi să ştiu să o arăt mai bine. Făgăduiesc că nu am să folosesc această putere împotriva cuiva, ci doar am să ajut cât mai mulţi oameni.

Dacă nu se poate şi nu se poate să îmi aduci acest cadou (şi îmi închipui că vei face tot posibilul ca să îmi îndeplineşti totuşi dorinţa), aş vrea Moş Crăciune ca toţi oamenii, pe care îi iubesc, să zâmbească. Îţi cer să însănătoşeşti părinţi, să dai în dar speranţe sub formă de acadele şi să împaci suflete ce zac în umbră, să călăuzeşti paşi spre drumul potrivit sau spre slujba mult visată. Îţi cer să oferi câte o cană cu ciocolată caldă, cu aromă de scorţişoară, tuturor prietenilor mei pe care îi vei găsi rătăcind mânioşi.

Şi dacă crezi că şi asta este prea mult, adu-l atunci rogu-te pe titanul Atlas să ridice, măcar pentru o perioadă, toată povară de pe umerii familiei şi prieteniilor şi colegilor mei. Să-i salveze astfel de pe plantaţiile Tristeţii şi ale Deznădejdii.

Pe scurt, Moş Crăciune, îţi cer un pic de culoare şi lumină. Îţi cer un sfârşit de an plin de iubire şi speranţe. Aş vrea Moşule să îndulceşti un pic mai mult viaţa, să aprinzi credinţa şi să poleieşti cu argint tot cerul.

Mulţumesc pentru că mai ascultat.

Te aştept cu dulciuri multe,

Ana