Ştiu că în această perioadă a anului eşti foarte aglomerat de scrisorile primite din toate colţurile lumii. Ştiu că eşti bătrân şi obosit, dar mai ştiu şi că sărbătorile de iarnă şi turta dulce îţi dau, an de an, mai multă energie decât are un copilaş lăsat să scotocească printre cadouri. Aşa că nu găsesc niciun motiv pentru care nu ai citi cu atenţie şi scrisoarea mea. În plus, promit să fiu scurtă în ceea ce am de spus, ca să nu-ţi obosească ochii prea tare.

În primul rând aş vrea să-ţi mulţumesc pentru că, deşi an de an ţi-am cerut poate lucruri care mai de care mai trăznite, tu mi-ai ascultat mereu doleanţele şi mi-ai adus ce am vrut. Mulţumesc pentru păpuşile primite în copilărie, pentru gesturile frumoase făcute de persoane la care nu mă aşteptam, pentru ninsorile extraordinare, pentru priveliştea pe care am admirat-o anul trecut şi pe care nu o voi uita niciodată şi, mai ales, pentru toate speranţele înstelate pe care le aşezi sub brad la Crăciun.

Nu ştiu dacă am văzut poate prea multe filme de science fiction, dar, anul acesta, aş vrea să te rog Moşule, dacă poţi, să îmi aduci o putere specială. Aş vrea ca îmbrăţişarea mea să vindece suflete şi să încălzească priviri. Aş vrea ca zâmbetul meu să dizolve sarcasmul. Prezenţa mea să aducă linişte, iar glasul meu să emane numai bucurie. Aş vrea să-i pot iubi pe toţi mai mult şi să ştiu să o arăt mai bine. Făgăduiesc că nu am să folosesc această putere împotriva cuiva, ci doar am să ajut cât mai mulţi oameni.

Dacă nu se poate şi nu se poate să îmi aduci acest cadou (şi îmi închipui că vei face tot posibilul ca să îmi îndeplineşti totuşi dorinţa), aş vrea Moş Crăciune ca toţi oamenii, pe care îi iubesc, să zâmbească. Îţi cer să însănătoşeşti părinţi, să dai în dar speranţe sub formă de acadele şi să împaci suflete ce zac în umbră, să călăuzeşti paşi spre drumul potrivit sau spre slujba mult visată. Îţi cer să oferi câte o cană cu ciocolată caldă, cu aromă de scorţişoară, tuturor prietenilor mei pe care îi vei găsi rătăcind mânioşi.

Şi dacă crezi că şi asta este prea mult, adu-l atunci rogu-te pe titanul Atlas să ridice, măcar pentru o perioadă, toată povară de pe umerii familiei şi prieteniilor şi colegilor mei. Să-i salveze astfel de pe plantaţiile Tristeţii şi ale Deznădejdii.

Pe scurt, Moş Crăciune, îţi cer un pic de culoare şi lumină. Îţi cer un sfârşit de an plin de iubire şi speranţe. Aş vrea Moşule să îndulceşti un pic mai mult viaţa, să aprinzi credinţa şi să poleieşti cu argint tot cerul.

Mulţumesc pentru că mai ascultat.

Te aştept cu dulciuri multe,

Ana

Am învăţat să iert mai uşor, mi-am găsit puterea în sinceritatea sentimentelor şi am studiat căderea prin rostogolire. Am descoperit gustul salatei bulgăreşti şi am râs plină de speranţă când am văzut pădurea acoperită de zăpadă. Am lăsat vântul să-mi treacă prin păr la fel cum trecea şi prin brazii înalţi de munte, iar firele de nisip de pe malul mării mi-au mărturisit că le place să strălucească în soare mai mult decât orice altceva.

Este la modă, în această perioadă, trecerea în revistă a întâmplărilor anului 2007 şi alcătuirea de liste cu dorinţe şi planuri pentru mult mai plinul de speranţe 2008. Facem retrospectiva a tot ceea ce a fost bun sau rău, greu sau uşor, dorit sau impus. Căutăm steluţele argintii ascunse printre nori şi planificăm ca la anu’ să ne găsim propria sabie vrăjită Excalibur cu care să distrugem norii întunecaţi.

Am avut un an 2007 frumos, plin de evenimente ce m-au ajutat să mă cunosc mai bine pe mine însămi, dar şi pe cei din jurul meu. Şi nu pot spune că am rămas deziluzionată. Desigur că dezamăgirile şi supărările nu m-au ocolit. Dar am înţeles că oamenii acţionează întotdeauna conform propriilor aşteptări, credinţe şi experienţe, nu joacă după cum vreau eu. Am învăţat astfel să am mai multă încredere. Am avut un an cu întâmplări ce m-au ajutat să-mi cultiv cu folos atitudinea pozitivă asupra vieţii. Un an care m-a deprins să am mai multă răbdare, să critic mai puţin, să cânt mai mult. Mi-am obosit vecinii ascultând jazz la maximum, dar m-am răzbunat astfel pentru toate nopţile în care manelele mi-au fost cântec de leagăn. Am avut un an superb care, mai mult decât orice altceva, mi-a dăruit puterea de a-mi exprima sentimentele cu mai multă căldură.

Nu mi-am făcut încă o listă cu ce aş vrea de la Prea-Bunul-An 2008, dar am câteva idei pentru Dorinţa-De-La-Miezul-Nopţii. Aş vrea să urc puţin în podul fantastic al copilăriei şi să-mi iau de acolo puterea miraculoasă de a vedea totul cu ochi de copil. Aş vrea o bucăţică din Muntele de Vată de Zahăr şi o salată din Grădina Ursului. Aş vrea curajul de a visa la zâne îndoit de puterea de a împărtăşii apoi tuturor măcar puţin din visul meu. Şi aş vrea, mai presus de toate, să merg fără ezitare înainte, să mă aventurez mai hotărâtă în neprevăzut şi să mă înconjor mereu de prieteni vechi şi noi.

Dar tu? Ce vrei de la noul an? La ce speri cu adevărat? Am auzit că noul an va fi într-adevăr mai blând. Cred că asta înseamnă că poţi să ceri exact ceea ce îţi doreşti. Cel puţin eu aşa sper. Pentru că nu am de gând să-l las să scape prea uşor. Nu de data asta.

Am trăit, cu toţii, încă un an încărcat cu minuni, dragoste, dezamăgiri sau renunţări. Sperăm, ca în fiecare decembrie, la ceva mai bun în anul ce va să vie. Poate la puţină blândeţe. Un strop de afecţiune. Mai multă susţinere. Ne dorim sănătate, prosperitate, fericire. Mai puţine dezamăgiri. Sper să aveţi parte de ele. De toate. Vă doresc ca Noul An să vă încânte cu minuni şi să vă poarte pe aripi de spiriduş în toate cele 366 de zile ale sale.

La Mulţi Ani!