În dimineaţa aceasta am descoperit că frunzele tuturor copacilor din faţa ferestrei mele erau albastre. Am observat apoi o mică vrăbiuţă care parcă strânsese, o dată cu răsăritul soarelui, toate culorile curcubeului în aripile sale. Un câine bătrân, care şedea lângă zidul blocului, mă priveşte cu înţelepciune parcă şi-mi urează „bună-dimineaţa” cu grai uman. Mă întorc, puţin uimită, spre mine însămi şi, pentru prima dată, îmi dau seama că am mai crescut puţin. Că zâmbesc. Că sunt ceea ce-mi doream să fiu cu ceva ani în urmă.

Înţeleg de ce toate acestea vă pot părea simple piese ale unui vis simpatic. Dar dacă sunt mai mult de atât? Dacă ar fi simple piese ale unei dimineţi perfect normale?

Ascultam ieri o cunoscută doamnă din lumea oratorilor motivaţionali, Ramtha, vorbind despre modul cum, dimineaţă de dimineaţă, înainte ca lumea noastră interioară să-şi aducă aminte de cea exterioară şi să se conformeze ei, putem să decidem ce fel de zi vom avea. Putem fi prezenţi în acel prim moment al zilei şi să hotărâm noi toate evenimentele de care vom avea parte pe parcursul ei. Putem alege aventurile pe care vrem să le trăim. Putem stabili pe cine să iubim. Putem rezolva toate problemele de la muncă în doar câteva secunde. Atât cât îi ia minţii noastre să se trezească şi să-şi aducă aminte parametrii în care poate gândii şi limitele personalităţii noastre. Atât cât ne ia pentru a ne aminti care sunt marginile cutiei în care trăim. Dar, spune Ramtha, dacă reuşim să fim prezenţi în acea primă clipă şi să precizăm universului exact ce dorim pentru ziua în curs, mintea va uita de parametrii, limite, constrângeri. Realitatea la care ne vom trezi va fi cea pe care am hotărât-o chiar noi cu numai câteva secunde în urmă.

Putem astfel să ne recreem pe noi înşine zi de zi. Avem posibilitatea infinitului şi putem fi tot ceea ce vrem să fim. Astăzi – un om zâmbitor, mâine – un om bogat. Sau poate un veşnic călător, poate un poet renumit. Putem fi orice. Chiar şi un amic spadasin de-al lui D’Artagnan sau un forţos klingonian într-o lume Star Trek. Putem, pentru că noi creem lumea zi de zi. Şi nu găsesc niciun motiv pentru care să nu încercăm, chiar dacă numai pentru a ne distra puţin înainte de începutul unei noi zile, să ne gândim cum am vrea de fapt să fie restul zilei.


Drept pentru care eu am ales în această dimineaţă că vreau să fiu întâmpinată de zâmbete oriunde mă duc. Astăzi vreau să ascult melodiile care mi-au fermecat adolescenţa, interpretate de Bon Jovi. Vreau să-mi încălzesc sufletul cu o cană de ciocolată caldă. Să cunosc oameni interesanţi. Vreau ca toată lumea să-mi zâmbească. Şi bogaţii şi călătorii şi poeţii renumiţi. Şi frunzele albastre şi câinii înţelepţi. Şi, de ce nu, chiar şi klingonienii.

Trec pe drum şi observ cu bucurie cum, nu doar plantele, gâzele şi păsările revin la viaţă odată cu soarele, ci şi oamenii. Rând pe rând se lasă convinşi că dinţii balaurului, care ţinea soarele prizonier, au început să se topească. Cu oarece speranţă, tot mai mulţi deschid geamurile şi privesc către cer. Trec pe drum şi văd peste tot astfel de ferestre deschise la maximum. Feţele oamenilor sunt mai zâmbitoare. Străzile sunt pline, din nou, de zgomot. Câinii latră parcă mai voioşi ca niciodată. Trec pe drum şi îmi las pielea să se răsfeţe un pic cu mângâierea adierii primăvăratice.

Mă bucur de câteva zile de frumuseţea acestor prime clipe de primăvară ale anului. Mă bucur ca un copil. Şi, tot copilăreşte, mă mir de magia razelor de soare. A venit primăvara. Abia aşteptam.

Voi aţi ieşit din casă astăzi? Aţi văzut cât de strălucitor este cerul? Aţi simţit parfumul îmbietor al ghioceilor? Dacă nu-l ghiciţi în apropierea voastră, mergeţi în piaţă sau pe Centru, unde vânzătorii aşteaptă să vă încânte şi anul acesta cu oferta lor de mărţişoare (Din păcate însă, aceasta este prea puţin originală, prea puţin nouă.). Printre ei veţi găsi şi câţiva vânzători de flori. Luaţi un buchet de ghiocei. Împarfumaţi-vă ziua cu mirosul lor. Învăţaţi să respiraţi profund. Bucuraţi-vă de ei şi primiţi învăţătura ghioceilor. Pentru că ei s-au luptat cu multă pasiune, cu frigul şi zăpada, pentru a răsări acum şi pentru a ne înfrumuseţa un pic zilele. Ei, parcă şi durerea de cap ţi-a trecut, acum că ai mirosit ghioceii.

Anotimpul este abia la început. Încă nu e totul atât de colorat pe cât mi-ar plăcea, dar de abia aştept ca ochii mei să zărească verdele crud al primelor frunze. Să număr câte note sunt în trilul fermecat al vrăbiuţelor. Câte nuanţe există în vopseaua proaspătă a firului de iarbă.

Deşi îmi place mult Sadoveanu, întotdeauna mi s-au părut greoaie pasajele sale de descrieri ale naturii. Superbe, dar greoaie. Poate pentru că am crezut întotdeauna că adevăratul sentiment de încântare în faţa naturii nu poate fi descris cu adevărat. Acum însă nu mă pot opri din descrieri. Nu vreau să spun că ar exista vreo asemănare între mine şi Sadoveanu. Nici pe departe. Dar pur şi simplu nu mă pot înfrâna din a vă reda rapsodia luminoasă a primăverii, încântarea naturii în faţa mângâierilor soarelui. Îmi pare rău, dar nu aveţi decât două alternative. Citiţi cu plăcere şi apoi ieşiţi puţin pe fereastră pentru a saluta primăvara abia sosită în oraş sau săriţi peste aceste fragmente, la fel cum făceam şi eu, în adolescenţă, cu pasajele descriptive din operele lui Sadoveanu.

Plimbaţi-vă. Oriunde aţi fi, coborâţi din maşină, lăsaţi durerile în pat şi plecaţi de lângă ele, abandonaţi măcar pentru zece minute jocurile de pe calculator, luaţi ciorba puţin de pe foc şi ieşiţi la o scurtă plimbare. Momentele acestea primăvăratice nu vi le va mai aduce nimeni şi nimic înapoi. Şi fiţi recunoscători. Pentru soare. Pentru viaţă. Pentru familie şi prieteni. Pentru această nouă primăvară.

Mulţumiţi ochilor pentru că puteţi vedea zâmbetele celor din jurul vostru. Pielii pentru sensibilitatea ei, datorită căreia simţiţi totul. Urechilor pentru că puteţi auzi cuvintele frumoase şi cântecele preferate.

Mergeţi pe drum şi observaţi plantele, gâzele şi păsările care revin la viaţă odată cu soarele. Câinii latră parcă mai voioşi ca niciodată. Mergeţi pe drum şi răsfăţaţi-vă un pic cu mângâierea adierii calde.

Bine ai venit, Primăvară!