“- Am auzit o povestioară drăguţă, zilele trecute, spune Morrie.
Închide ochii pentru o clipă şi eu aştept.
- Aşa. Este povestea unui mic val, care se rostogoleşte prin ocean şi se distrează grozav. Se bucură de briză şi de aerul curat până când, deodată, vede un alt val în faţa lui, spărgându-se de mal.
«Doamne, e groaznic! spune valul. Asta o să se întâmple şi cu mine!»
Apoi apare un alt val. Îl vede pe primul val, speriat, şi îl întreabă: «De de eşti trist?»
Primul val îi spune: «Nu înţelegi?! O să fim cu toţii zdrobiţi! Noi, valurile, vom dispărea! E groaznic!»
Al doilea val îi spune: «Nu, nu înţelegi. Tu nu eşti val, eşti parte din ocean».
Zâmbesc. Morrie închide din nou ochii.
- Parte din ocean, spune el, o parte din ocean.
Îl privesc cum inspiră, expiră, inspiră, expiră.”

Am dorit de mult să împărtăşesc cu voi aceste cuvinte. Dar abia astăzi am găsit timpul necesar. Atât! Cuvintele. Fără comentarii. Pentru mine acest fragment din “Marţi cu Morrie”, de Mitch Albom e suficient. Nu mai e loc de cuvinte